Amintiri...care ne definesc...care ne fac sa zambim sau sa suspinam...fara de care nu am putea exista ...De fapt, sunt caietul vietii noastre...scris cu migala, cu cerneala scoasa din realitate si cu un stilou plin de senzatii si ganduri...care au fost...sau mai sunt inca...
Cat de mult le lasam in urma sau cat de mult le pastram langa noi, depinde doar de fiecare dintre noi...Mie imi place sa pastrez ce a fost frumos in buzunarasul sufletului si sa arunc cat mai departe zilele ploioase, cuvintele grele si tot ce a durut candva...Pentru ca nu imi place durerea..Totusi incerc sa invat...ca sa-mi construiesc amintiri frumoase in continuare..Totul e simplu...e un joc imens...ca un joc de lego...avem o fundatie, care sustine totul, insa paleste in fata inaltimii date de ultimele piese, mai colorate, acum in centrul atentiei...pana cand vor aparea caramizi noi...Si fiecare ramane prinsa in acest joc si are rolul ei...Problema e ce facem cu caramizile ursuze..fara chef de joaca?Le pacalim...si le aratam o lume gri..unde s-ar potrivi...Usor usor..le ademenim si le scoatem din jocul nostru...Ramane un curcubeu...plin de viata...de idei...de ganduri...senzatii...sentimente...Depinde doar de noi cat de sus vom inalta curcubeul si cat de intens va fi colorat...Trebuie insa sa fim buni arhitecti caci e nevoie doar de mici momente de slabiciune pentru a da o sansa gri-ului sa reapara si sa reduca tot curcubeul la ploaia mohorata de dinainte...E doar in puterea noastra sa spunem nu picaturilor cand apari...sa tragem cu dintii de soare si sa nu-l lasam sa plece...sa fim fericiti si sa pastram momentele frumoase, care au fost...
Poze...locuri...arome...oameni...si multe altele...ne aduc aminte de trecut...Faceti un pic de ordine in acest trecut!Tineti ce e frumos!Invatati de e de invatat!Priviti ce e colorat!Ascultati ce va spune trecutul!Caci e un trecut...care ne conduce...zambind...spre viitor!
Cat de mult le lasam in urma sau cat de mult le pastram langa noi, depinde doar de fiecare dintre noi...Mie imi place sa pastrez ce a fost frumos in buzunarasul sufletului si sa arunc cat mai departe zilele ploioase, cuvintele grele si tot ce a durut candva...Pentru ca nu imi place durerea..Totusi incerc sa invat...ca sa-mi construiesc amintiri frumoase in continuare..Totul e simplu...e un joc imens...ca un joc de lego...avem o fundatie, care sustine totul, insa paleste in fata inaltimii date de ultimele piese, mai colorate, acum in centrul atentiei...pana cand vor aparea caramizi noi...Si fiecare ramane prinsa in acest joc si are rolul ei...Problema e ce facem cu caramizile ursuze..fara chef de joaca?Le pacalim...si le aratam o lume gri..unde s-ar potrivi...Usor usor..le ademenim si le scoatem din jocul nostru...Ramane un curcubeu...plin de viata...de idei...de ganduri...senzatii...sentimente...Depinde doar de noi cat de sus vom inalta curcubeul si cat de intens va fi colorat...Trebuie insa sa fim buni arhitecti caci e nevoie doar de mici momente de slabiciune pentru a da o sansa gri-ului sa reapara si sa reduca tot curcubeul la ploaia mohorata de dinainte...E doar in puterea noastra sa spunem nu picaturilor cand apari...sa tragem cu dintii de soare si sa nu-l lasam sa plece...sa fim fericiti si sa pastram momentele frumoase, care au fost...
Poze...locuri...arome...oameni...si multe altele...ne aduc aminte de trecut...Faceti un pic de ordine in acest trecut!Tineti ce e frumos!Invatati de e de invatat!Priviti ce e colorat!Ascultati ce va spune trecutul!Caci e un trecut...care ne conduce...zambind...spre viitor!
